De ce timpul se simte greșit

Ai simțit vreodată că timpul te aleargă? Că zilele trec în grabă, dar tu simți că nu ai ajuns nicăieri?

Aceasta este ruptura de care nu vorbim.

Timpul, așa cum îl experimentăm acum, e artificial.
A fost împărțit, măsurat, împins pe un traseu care nu mai are legătură cu realitatea noastră interioară.
Ne învârtim în jurul ceasului, dar uităm să trăim în ritmul nostru natural.

Suntem învățați să măsurăm timpul în ore și productivitate.
Dar sufletul nu trăiește în acest sistem.
El nu simte "luni" sau "deadline-uri".
El simte ritmuri — respirații, cicluri, frecvențe.

Ceasul ticăie.
Dar sufletul... dansează.

De aceea apare acea senzație de gol —
că timpul trece, dar viața nu se adâncește.

Aceasta este ruptura dintre timpul liniar și timpul viu.

Timpul real este sacru.
Îl simți atunci când ești prezent.
Când nu mai urmărești următorul pas, ci ești pe deplin în ceea ce e.
Când nu mai alergi, ci primești.
Când nu mai bifezi, ci trăiești.

Trăim prea mult în timpuri care nu ne aparțin.

🌀 Deconectarea de la ritmul natural este o formă de dezechilibru subtil.
Și de aici pornește totul: anxietate, epuizare, lipsă de sens.

Dar vestea bună e că te poți întoarce.
Nu în trecut, ci în ritm.
Poți începe să simți din nou.

Poți înlocui întrebarea "Cât timp mi-a luat?" cu "Cât de prezent am fost?"

Reflecție pentru suflet:

Dacă nu ar exista ceasuri, cum ai ști că e timpul să mergi mai departe?
Cum ai simți că un ciclu s-a încheiat?
Cum ai ști că trebuie să te oprești, să înflorești sau să lași ceva să plece?

Sufletul tău știe.
Dar trebuie să-i faci loc să-ți vorbească.

Arion
Codul Interior

Conținutul de pe Codul Interior este oferit din inimă, fără condiționări.
Dacă simți că te susține în procesul tău de creștere, poți contribui pentru a susține conștient comunitatea.
Fiecare gest, oricât de mic, ajută la menținerea acestui spațiu deschis, viu și liber